- PUNCT ȘI DE LA CAPĂT – O CARTE LA PERSOANA ÎNTÂI

***

În viață, o femeie poate rupe o logodnă precum un tort de nuntă și poate lua totul de la capăt.Se întoarce.Pleacă.

Iată un final, probabil, temut dar trecut pe lângă multe femei.Un libret pentru o operă sau un scenariu de film coregrafic când o femeie se moare singură pentru a se naște pentru ea și pentru cineva.

De ce Punct și De la capăt?

Simplu! Viața are două capete, ca un fir de ață.

O carte confesiune, scrisă la persoana I are atâtea personaje a căror imateriale voci nu strigă ci se strigă pe nume,dar se mai joacă printre baloane cu fulgi zburați de beteală. Ales ca pretext Crăciunul, romanul are două părți și anume Crăciunul - Începutul sfârșitului și Punct și de la capăt.

***

Întreaga desfășurare a discursului epic e dansul vieții peste care se cere o asumare a șfârșitului care trebuie să înceapă. Ne închipuim autorul, o femeie puternică dar plină de frumuseți interioare care se îmbracă frumos și se privește tactil și tacticos în oglinda vieții care nu a ocolit-o. Pentru că, deși personajele poartă nume, numele acestora sunt desprinse din crunta realitate dar cu happy end, pe care a trăit-o. Cu alt nume, Carmen își deapănă ca pe un repertoar lumile în ceea ce e intersant și inedit , în acest roman eroii personaje ascunse de realitatea care îi are și i-a legănat prima tinerețe dar și a doua. Și, chiar dacă ni se pare intersectabilă traiectoria vieților paralele nedesprinse din cotidian, noi, femeile gândim la fel, simțim la fel, mai plângem, mai nu, mai ne lăsăm ...sau nu. Și totuși, nimeni nu se victimizează, din contră, avem senzația unui respiro, o eliberare din propriile trăiri...și, să nu fim secretoși...trebuie să dezvăluim că în alte (Pagini trăite 2011

Clipe retrăit 2015)...noi, eram două Antonii, una a plecat la cer, cealaltă a rămas, pe pământ, a crescut copiii lui Anton, cel trăitor ...la mănăstirea cu nume de Castel cu Turn!!! De ce Anton? Antonia...e povestea rugărilor la Catedrala din Arad, ce poartă numele Sfântului Anton!(Anthos, floare, atât feminină, cât și masculină).

***

Cât era de necesară Povestea noastră... acum , credem, nu va fi taxată, dar e interesantă, în roman pare a fi Povestea numelor desprinse din antropologie. Să ticluim în cele ce urmează denominația personajelor lăsând cititorul să descopere similitudini,(Carmen, nume cu origine ebraică,ce se traduce prin cuvântul Grădină, o regiune muntoasă din Israel, menționată în Vechiul Testament[1], Robert, nume plin de faimă, Mara, nume de origine ebraică, cu o conotație de amar, dureros, Francesco[2], un nume care ne trimite înspre libertate, Virginea, un nume îndreptat castității, virginității, Rafaela îndrumă înspre tămăduire,* Dumnezeu e tămăduitorul nostru*, Maria, un nume de mir, iubire, doritotor de prunci, Angela, sol, înger trimis ș.a). Desigur, trăitoare printre specificități de toate felurile, autoarei nu i-a fost străină alegerea acestor nume, din contră!

Cum nici alegerea Verdelui din pomul lui Crăciun, nu a fost aleatorie, eternul verdelui înseamnă ridicare, continuitate, înălțare, veșnicie..

Iar motivul despărțirii după douăzeci de ani nu a fost întâmplător!

***

-Dar, Carmen, cine este acum Robert pentru tine? întrebă Francesco deranjat de rigiditatea ei. El este recăsătorit deja. Vrei să-i rămâi credincioasă?! Sau poate nu mă placi pe mine, e și asta o explicație..

Iată o mostră de frământare indirectă a unui bărbat ocrotitor pascalopian care alege o adresare indirectă spre a se asigura, sau îndoi de siguranța unei iubiri, însă nu ținută de ștreangul sentimentelor..(pag.145, op.cit.)

Desigur și exprimarea unor cuvinte, de ex. Auguri este amprenta altor înstrăinate timpuri, putea să se exprime, pur, românește, însă rănile nu se vindecă ușor pentru o femeie care se află pentru prima dată în camera ...franciscului iubit..

***

Umbra unei femei lejer privindă, pe Coperta IV, atipică cu un fum zburat de țigară ne îndeamnă a reaminti de Femeia cu trei fețe pe care H.P.Bengescu ni le propune cu accent pe feminism, feminitate...

Cartea este una a cuplurilor văzute prin prisma înnodărilor psihologic etico-morale, care poartă dialoguri, descriu interioare, desfac și leagă funde de cadouri, rochii, dar își oferă tocmai exemplul personal pe tejgheaua șampaniei care zburdă spume peste văluri de mireasă. Sau...

***

Punct și de la capăt este începutul tuturor Începuturilor...

Un subiect de roman trăit, spus mai departe înspre Luare de aminte!

Cu minte, o viață cuminte!!!!! Carmen (Daniela), credem, acum e o matură femeie care , neenigmatică precum Otilia sau șturlubatecă precum Ela, croiește vieți, tivește dorințe și lustruiește inimi.

O carte, cu carte, despre o carte a vieții, iată quintesența trăirii și a pelerinului Sinelui! Carmen (Daniela ), a iubit, trăiește pentru alții apoi pentru ea.

Nu și-a refuzat nimic, a ales pasiunea , cu toate laturile ..

Aahh, era să uităm sufletul...care nu moare..Punct si de la capăt!

***

Romanul a apărut recent la Editura PIM, Iași, 2019, se bucură de Prefața semnată de Lucia Pătrașcu, Postfață de Sterian Vicol, Tehnoredactare, Petronela Angheluță , ediție îngrijită de Rodica Rodean.Volumul poartă girul ASRA din Austria și însumează aproape douăsute de pagini.În mitologie, Vulturul, vezi Coperta I este simbolul creativității, al spiritului liber , al netemerii de aripele sale care îl (Î)nalță...

Asociat cu Soarele nu se teme de Întunerec, el devine lucitor. Când nobil, când vânător când Pasăre de Tunet! E el, vulturul..

***

În concluzie, și noi am ales să îi urăm cărții Zborul! Iar Spiritul să rămână Liber! Neîndurarea e iubirea ! Un roman complex, cu personaje complexe care, prin complexitate oferă fluiditare discursului epic iar firul narativ nu induce ci inspiră.

Prof. Florica R.CÂNDEA

UZPR Arad România

[1] Dicționar de simboluri., Jean Chevalier, Polirom 2009

[2] Dicționar de prenume Maria Cosinceanu, Chișinău, Republica Moldova, 2000