DANIELA GUMANN, personajul fascinant al propriei vieţi

Destinul Danielei Gumann are toate premisele unei formule româneşti de succes, ce poate constitui un real motiv de inspirație pentru scenariul unui film hollywoodian, captivant prin motivaţia aspiraţională a protagonistei către o carieră fulminantă, de-a lungul unui şir de zbateri, deziluzii, prăbușiri şi înălțări. Este de la sine înțeles faptul că palpitul atât de pasional al unei vieţi spectaculare va furniza din plin, materia epică a viitoarelor romane, ce vor întregi în chip fericit universul extraordinar de prolific al creației Danielei Gumann, ea însăşi un personaj fascinant în realitatea propriei vieţi.

Romanul CRĂCIUNUL CARE MI-A SCHIMBAT VIAŢA înscrie cazuistica demersului epic în perspectiva unei abile strategii de captare a lectorului, în nimbul solarităţii unui discurs confesiv, care debordează de feminitate. Atmosfera glamuroasă persistentă în jurul personajelor, în pofida tuturor avatarurilor existenţiale, reînvie în lumina modernităţii, rafinamentul aristocratic specific universului cehovian.

Substanţa narativă se încheagă într-un story captivant, din care nu lipsesc elementul senzaţional şi efectul surpriză, dozate cu dreapta măsură, caracteristică spiritului elevat al unui prozator înzestrat cu talent. Asemenea genialului romancier columbian, Gabriel Garcia Marquez, autoarea ne încredinţează că scrierile sale sunt "numai mărturisiri din realitatea cotidiană", minimalizându-şi contribuţia la ficţionalizarea materialului referenţial. Desigur, afirmaţia trebuie primită cu rezerve, din moment ce Daniela Gumann transgresează graniţa experienţei personale, în urmărirea unui ideal ascensional, către înţelesurile superioare ale propriei vieţi, care conferă operelor sale anvergura valorică a unicităţii şi perenităţii artistice. Chiar dacă tehnica narativă respectă convenţia autenticităţii, nu veridicitatea informaţiilor ne ţine sub tensiune, ci fineţea observaţiei auctoriale pe marginea realităţii cotidiene şi gradarea tensiunii epice într-un crescendo susţinut, către rezoluţia cu happy end a subiectului, care vine să reechilibreze balanţa destinului, în favoarea eroilor.

Acţiunea romanului este plasată în perioada marilor schimbări sociale, petrecute după anii 89, ani marcaţi de saltul uriaş al economiei de piaţă, ce favorizează ascensiunea întreprinzătorilor particulari, în rândul cărora se regăsesc şi soţii Vasiliu, oameni înstăriţi şi cu notorietate în rândul noii protipendade. Protagonista acţiunii este Carmen Vasiliu, "o femeie între două vârste, elegantă, şi, în acelaşi timp, impunătoare. Era o femeie cu principii înalte, o mamă bună şi o soţie răbdătoare, însă blândeţea ei era ceva impus şi nu se ridica niciodată, la înălţimea căldurii sufleteşti. Se simţea în ea o sforţare şi zâmbetul ei era un zâmbet oficial, mai mult necesar decât natural".

Portretul este construit cu atenţie, amintind într-o oarecare măsură de tipologia eroinelor neînţelese din proza Hortensiei Papadat Bengescu, prin complexul de frustrări generate de captivitatea într-un univers domestic claustrant. Personajele Danielei Gumann sunt supuse unei radiografii amănunţite, cu focalizarea percepţiei auctoriale pe relaţia individ-societate, urmărindu-se cu asiduitate ritmicitatea mişcărilor interioare, determinate de variaţiile mediului de viaţă, modificarea relaţiilor interumane şi mobilitatea reperelor valorice într-o societate vulnerabilizată de pierderea esenţialului, prin angajarea într-o competiţie acerbă a acumulărilor materiale.

Lucrurile decurg în acelaşi mod şi în familia Vasiliu, unde Carmen, tributară modelului tradiţional de gospodină perfectă, părea prinsă în cursa istovitoare a unui maraton al îndatoririlor conjugale, ignorând schimbările survenite în mentalitatea membrilor familiei sale, soţul şi fiica, mai receptivi decât ea, la ecourile mondene ale vremurilor noi. Ultimul Crăciun petrecut în familie, când află intenţia de divorţ a partenerului său de viaţă, aflat de câţiva ani într-o relaţie cu o femeie mult mai tânără, este momentul decisiv al introspecţiilor în universul propriilor trăiri şi al evaluării corecte a situaţiei familiei sale, menţinute artificial, de dragul convenienţelor sociale, din moment ce, "Căsnicia lor nu mai însemna în ultimii ani decât confortul unui cămin peste medie, o casă cu două etaje, într-un cartier rezidenţial din zona Bucium, construită, ce-i drept, datorită relaţiilor lui Robert, o existenţă lipsită de griji, un copil la vârsta adolescenţei, o fată mult mai apropiată de tatăl ei, decât de mamă. O relaţie întreţinută de dragul aparenţelor, rece şi fără miez, obositoare şi epuizantă psihic."

În sfârşit, Carmen se hotărăşte să-şi pună ordine în viaţă, printr-o întorsătură radicală a lucrurilor, lăsând totul în urmă şi angajându-se ca batantă, în Italia, prin intermediul doamnei Verginia, o persoană cu un statut profesional nedefinit, din cadrul unei agenţii oarecare de recrutare a forţei de muncă. Eroina constată că fragilitatea juridică a comunităţilor româneşti deschide oportunităţi indivizilor certaţi cu morala, asemenea Verginiei, o femeie versată, "plecată din Bucureşti şi obişnuită cu piaţa muncii, pentru că în România se ocupa cu bişniţa la Istambul. Negocia cu turcii, cu românii, acum şi în Italia, totul în jurul ei era doar o afacere".

Hotărâtă să iasă învingătoare din această nouă confruntare cu viaţa, Carmen reuşeşte să se distanţeze de umanitatea pestriţă a diasporei, prin cultură, inteligenţă şi educaţie, fiind remarcată de doctorul Francesco Vasca, bărbat arătos, divorţat, descendent al unei vechi familii nobiliare, care-i propune să se mute în castelul mamei sale, ca însoţitoare. Cucerit de farmecul româncei, doctorul va decide să-şi refacă viaţa, alături de ea, în ciuda diferenţelor legate de naţionalitate, religie sau statut social, mizând pe cel "mai frumos, mai pur şi mai nobil" "simţământ".

Cartea Danielei Gumann este o tulburătoare pledoarie în direcţia încurajării femeilor de a depăşi limitele unui mod de gândire conservator, în edificarea propriului statut de persoană independentă. În acest sens, Carmen Vasiliu va parcurge un drum al iniţierii într-o lume străină, care să-i permită, paradoxal, apropierea de sine. Depărtarea de căminul conjugal îi luminează calea înţelegerii propriilor erori, facilitându-i repoziţionarea în raport cu cerinţele propriului EU şi cu restul lumii.

CRĂCIUNUL CARE MI-A SCHIMBAT VIAŢA este o lucrare de referinţă pentru literatura contemporană, având ca sursă de inspiraţie soarta românilor din diaspora, pentru a-i oferi cititorului oglinda fidelă a unei lumi prea puţin înţelese şi cunoscute din interiorul ţării.

VIRGINIA CHIRIAC